Seminarul Teologic Liceal Ortodox SF. GHEORGHE Botosani

Ştefan cel Mare şi Sfânt şi icoana făcătoare de minuni a Sfântului Gheorghe

Literatura religioasă rusă din secolul al XVII-lea păstrează o legendă privind icoana "făcătoare de minuni" a Sfântului Gheorghe – patronul Botoşanilor – care se păstrează în hramul acestuia de la Sfântul Munte Athos şi care prezintă un interes aparte pentru înţelegerea personalităţii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Cu atât mai interesantă va fi, credem, această "gestă" medievală, apărută în mediul monahal de la mănăstirea Zographu, pentru locuitorii municipiului Botoşani, cu cât ei au întâmpinat, nu de mult, cu o nestăpânită şi evlavioasă bucurie, moaştele Sfântului.

„Ştefan, voievod al Moldovlahiei (el a deveni, ca urmare, fondatorul acestei mănăstiri1) având mereu a se război cu turcii, odată a venit asupra lui o mulţime fără de număr de războinici turci voind să-i ia viaţa. El, dacă a văzut această aşa de mare mulţime, s-a descumpănit şi s-a înfricoşat ca orice om şi, cu sufletul plin de Dumnezeu, adormi de oboseală. Dar, în acest somn, sufletului său muncit i se arată Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi îi spuse: îndrăzneşte în numele lui Dumnezeu şi nu te înspăimânta de mulţimea lor, ci adună-ţi polcrile în zori, trimite-le împotriva duşmanilor lui Hristos în sunetul trompetelor şi al puştilor. Vei cunoaşte astfel atunci puterea lui Dumnezeu, care te-a ajutat întotdeauna, pentru că eu am fost trimis la tine ca să-ţi arăt cine va fi învingătorul - căci marea lui putere va lucra prin tine - şi ca să te ajut în această înfruntare.

În ceea ce te priveşte, reînnoieşte biserica mea distrusă, numită Zagraphu, care sete la Sfântul Munte Atous, şi trimite acolo icoana mea pe care o porţi cu tine. Sculându-se deci domnitorul din somn şi judecându-şi vedenia, nu se îndoi câtuşi de puţin de milostivirea Dumnezeiască, îşi adună cetele sale, năvăli, în sunetul trompetelor, asupra potrivnicilor şi-i nimici până la unul, mergând Sfântul Mare Mucenic Gheorghe înaintea oştilor sale, i-a măcelărit şi i-a învins, cum au mărturisit mulţi din cei ce au putut să vadă2. Recunoscător pentru ajutorul Sântului Purtător de biruinţă Gheorghie, voievodul Ştefan a şi trimis la Sfântul munte un dregător de vază al său, încredinţându-i acea sfântă icoană ca s-o ducă acolo, iar sfânta icoană s-o aşeze înăuntru, poruncă ce s-a îndeplinit întocmai. Ştefan supranumit "cel Mare" şi cel "Bun" a devenit voievod în 14563 "şi a stat în domnie până în 15044".

1 Într-adevăr, în 1502, domnul Moldovei a rezidit biserica, după ce acordase sfântului locaş un „abroc” anual de 100 de galbeni, încă din 1466, îi refăcuse apeductul şi zidul de incintă, construise acolo o „bolniţă” şi mai multe chilii, înainte de1471, devenindu-i astfel un al doilea ctitor şi numindu-i un egumen moldovean, iar ulterior înzestrându-l cu un atelier, în 1475, şi cu o trapeză, în 1495.

2 Ferecătura icoanei, executată în 1838, la Sankt Petersburg, menţionează în inscripţia ce o însoţeşte că relevarea Sfântului Gheorghe ar fi avut loc în 1484, fiind pusă în legătură cu o luptă pe care Ştefan cel Mare a purtat-o cu turcii în 1484. evident, datarea luptei este greşită întrucât în vara acestui an armata otomană, era condusă de sultanul Baiazid al II-lea, care a reuşit să cucerească cele două cetăţi moldoveneşti, Chilia şi Cetatea Albă, fără vreo luptă în câmp deschis. De fapt, chiar legenda de fapt nu precizează momentul, plasând întâmplarea în atemparalitate, cum era şi firesc de vreme ce domnul, „mereu se războia cu turcii” şi nu se despărţea niciodată de icoană.

3 Greşit, în loc de 1457.

4 Intensitatea cultului nutrit pentru Sfântul Mare Mucenic de Capadochia de către domnul Moldovei e reflectată, extrem de semnificativ, şi în opera sa ctitorească internă, construind încă trei biserici cu acelaşi hram, la Baia, la Hârlău şi la Voroneţ.


		Despre noi \| Activităţi \| Legături \| Contact
	Şcolare: Olimpiade \| Referate Extraşcolare: Corul "Biruitorii" \| Corul "Filotheos" \| Revista "Biruinţa" Trupa de teatru "Biruinţa" \| Iconografie

		« înapoi la REFERATE « Ştefan cel Mare şi Sfânt şi icoana făcătoare de minuni a Sfântului Gheorghe prof. Leon Şimanschi Literatura religioasă rusă din secolul al XVII-lea păstrează o legendă privind icoana "făcătoare de minuni" a Sfântului Gheorghe – patronul Botoşanilor – care se păstrează în hramul acestuia de la Sfântul Munte Athos şi care prezintă un interes aparte pentru înţelegerea personalităţii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Cu atât mai interesantă va fi, credem, această "gestă" medievală, apărută în mediul monahal de la mănăstirea Zographu, pentru locuitorii municipiului Botoşani, cu cât ei au întâmpinat, nu de mult, cu o nestăpânită şi evlavioasă bucurie, moaştele Sfântului. Prezentăm în continuare traducerea textului rusesc: „Ştefan, voievod al Moldovlahiei (el a deveni, ca urmare, fondatorul acestei mănăstiri1) având mereu a se război cu turcii, odată a venit asupra lui o mulţime fără de număr de războinici turci voind să-i ia viaţa. El, dacă a văzut această aşa de mare mulţime, s-a descumpănit şi s-a înfricoşat ca orice om şi, cu sufletul plin de Dumnezeu, adormi de oboseală. Dar, în acest somn, sufletului său muncit i se arată Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi îi spuse: îndrăzneşte în numele lui Dumnezeu şi nu te înspăimânta de mulţimea lor, ci adună-ţi polcrile în zori, trimite-le împotriva duşmanilor lui Hristos în sunetul trompetelor şi al puştilor. Vei cunoaşte astfel atunci puterea lui Dumnezeu, care te-a ajutat întotdeauna, pentru că eu am fost trimis la tine ca să-ţi arăt cine va fi învingătorul - căci marea lui putere va lucra prin tine - şi ca să te ajut în această înfruntare. În ceea ce te priveşte, reînnoieşte biserica mea distrusă, numită Zagraphu, care sete la Sfântul Munte Atous, şi trimite acolo icoana mea pe care o porţi cu tine. Sculându-se deci domnitorul din somn şi judecându-şi vedenia, nu se îndoi câtuşi de puţin de milostivirea Dumnezeiască, îşi adună cetele sale, năvăli, în sunetul trompetelor, asupra potrivnicilor şi-i nimici până la unul, mergând Sfântul Mare Mucenic Gheorghe înaintea oştilor sale, i-a măcelărit şi i-a învins, cum au mărturisit mulţi din cei ce au putut să vadă2. Recunoscător pentru ajutorul Sântului Purtător de biruinţă Gheorghie, voievodul Ştefan a şi trimis la Sfântul munte un dregător de vază al său, încredinţându-i acea sfântă icoană ca s-o ducă acolo, iar sfânta icoană s-o aşeze înăuntru, poruncă ce s-a îndeplinit întocmai. Ştefan supranumit "cel Mare" şi cel "Bun" a devenit voievod în 14563 "şi a stat în domnie până în 15044". 1 Într-adevăr, în 1502, domnul Moldovei a rezidit biserica, după ce acordase sfântului locaş un „abroc” anual de 100 de galbeni, încă din 1466, îi refăcuse apeductul şi zidul de incintă, construise acolo o „bolniţă” şi mai multe chilii, înainte de1471, devenindu-i astfel un al doilea ctitor şi numindu-i un egumen moldovean, iar ulterior înzestrându-l cu un atelier, în 1475, şi cu o trapeză, în 1495. 2 Ferecătura icoanei, executată în 1838, la Sankt Petersburg, menţionează în inscripţia ce o însoţeşte că relevarea Sfântului Gheorghe ar fi avut loc în 1484, fiind pusă în legătură cu o luptă pe care Ştefan cel Mare a purtat-o cu turcii în 1484. evident, datarea luptei este greşită întrucât în vara acestui an armata otomană, era condusă de sultanul Baiazid al II-lea, care a reuşit să cucerească cele două cetăţi moldoveneşti, Chilia şi Cetatea Albă, fără vreo luptă în câmp deschis. De fapt, chiar legenda de fapt nu precizează momentul, plasând întâmplarea în atemparalitate, cum era şi firesc de vreme ce domnul, „mereu se războia cu turcii” şi nu se despărţea niciodată de icoană. 3 Greşit, în loc de 1457. 4 Intensitatea cultului nutrit pentru Sfântul Mare Mucenic de Capadochia de către domnul Moldovei e reflectată, extrem de semnificativ, şi în opera sa ctitorească internă, construind încă trei biserici cu acelaşi hram, la Baia, la Hârlău şi la Voroneţ.